Leonardo Badea, Prim-Viceguvernator BNR: Despre rolul macroprudențial al rezervelor internaționale
În peisajul economic actual al României, se conturează din ce în ce mai mult necesitatea de a avea ancore puternice care să susțină stabilitatea economiei. Aceste direcții strategice împărtășesc un element comun esențial: întărirea rezilienței economice pentru a face față șocurilor externe și incertitudinilor structurale. Rezervele internaționale, în acest cadru, nu sunt doar un instrument tehnic destinat politicilor economice, ci devin parte integrantă a arhitecturii de stabilitate ce suportă aceste obiective fundamentale.
Rolul macroprudențial al rezervelor internaționale este o temă centrală pentru dezvoltarea cadrului macro-financiar din România, în special în contextul post-criză, dar și în perspectiva provocărilor viitoare, care sunt caracterizate de un nivel crescut de incertitudine. Voi discuta această problemă în contextul unei trinități macro-financiare: rezerve internaționale, curs de schimb și stabilitate financiară.
Cu toate că motivările pentru acumularea rezervelor internaționale în diverse economii nu sunt complet elucidate și rămân complicate de cuantificat, principalele argumente pentru deținerea acestor rezerve includ: consolidarea încrederii în moneda națională, limitarea episoadelor de volatilitate excesivă pe piețe, asigurarea unei transmiteri eficiente a politicii monetare, acumularea de active pentru generațiile următoare, precum și influențarea evoluției cursului de schimb. În timp ce există un consens general referitor la costurile asociate cu menținerea rezervelor, beneficile, în special dintr-o perspectivă cantitativă, sunt mult mai disputate.
Un aspect important în discuția despre rezervele internaționale este nivelul adecvat pe care acestea ar trebui să-l aibă, iar un cadru de referință relevant este regula formulată de Alan Greenspan și Pablo Guidotti, care sugerează că o economie ar trebui să aibă rezerve suficiente pentru a acoperi integral datoria externă pe termen scurt. Deși această regulă oferă un punct de plecare, în practică este insuficientă, deoarece nu surprinde complexitatea economiilor moderne, în special a celor emergente, unde dinamica fluxurilor de capital privat, poziția externă curentă și regimul de curs de schimb au un impact major.
În cazul economiilor mici și deschise, cum este România, este vitală o abordare mai coplexă în dimensionarea rezervelor internaționale. Acestea trebuie calibrate nu doar în baza unor indicatori standard, ci și având în vedere riscurile asociate cu situații de stres financiar, cum ar fi ieșirile bruste de capital sau presiunile asupra cursului de schimb. Experiențele anterioare ale economiilor emergente, inclusiv cele din Europa Centrală și de Est, indică faptul că astfel de episoade nu sunt doar teoretice, ci se pot materializa chiar și într-un context economic solid, justificând astfel menținerea unor rezerve adecvate ca parte esențială a rezilienței macro-financiare.
Recent, literatura de specialitate a evidențiat că rezervele internaționale joacă un rol dincolo de cel tradițional de protecție împotriva șocurilor externe, având și o funcție macroprudențială, mai ales în economiile emergente. Această dimensiune devine și mai relevantă în contextul tensiunilor între cursul de schimb, mobilitatea capitalului și autonomia politicii monetare, aspecte cunoscute în economie sub denumirea de „trilemă” a politicii macroeconomice.
Acumularea de rezerve internaționale tinde să fie asociată cu un flux crescut de capital privat, mai ales sub formă de împrumuturi externe. Această tendință este adesea ciclică și reflectă etapele ciclului financiar global. De asemenea, economiile care acumulează rezerve mai rapid sunt cele care tend să observe o expansiune a finanțării externe private. Astfel, un context economic bun poate impulsiona atât oportunități, cât și vulnerabilități.
Actual, România se confruntă cu deficite gemene, un deficit de cont curent și unul bugetar care depășesc media regională, ceea ce indică posibile vulnerabilități, mai ales în momente de turbulențe internaționale care ar putea determina ieșiri de capital. Aproximativ 50% din datoria publică este exprimată în valută străină, iar trendul împrumuturilor în altă valute de către companii nefinanciare a crescut, având în vedere diferențialul de dobândă. De exemplu, între decembrie 2022 și decembrie 2025, datoria externă a acestor companii a crescut cu 17%, iar 54% din totalul acesteia era pe termen scurt.
Pe scurt, rezervele internaționale în România joacă un rol crucial din perspective macroprudențiale, fiind indispensabile pentru sănătatea economică a țării. Se impune, prin urmare, ca saltul actual în nivelul rezervelor să fie menținut, contribuind la consolidarea stabilității economice și a încrederii investitorilor în capacitatea economiei de a face față diverselor șocuri. Conform evaluărilor realizate de Fondul Monetar Internațional, rezervele internaționale ale României se situează la un nivel adecvat, susținând un confortabil grad de acoperire a riscurilor externe. Costul menținerii acestor rezerve este, astfel, eclipsat de avantajele pe termen lung. Această capacitate de ajustare reprezintă o ancoră necesară în fața provocărilor economice, iar rezervele internaționale devin un mecanism esențial pentru a preveni formarea unor cercuri vicioase generate de șocuri exogene, caracterizate de întreruperi bruște ale fluxurilor de capital.
