„`html
BÂLCIUL ETERN SAU CUM SĂ SĂRBĂTOREȘTI UN ORAȘ FĂRĂ SĂ-L RESPECȚI
La Giurgiu, timpul nu se scurge, ci se rotește încet, asemeni unui carusel vechi, plin de nostalgie și indiferență. De zece ani, sărbătorile orașului sunt organizate cu o regularitate care ar putea fi considerată exemplar doar de către autoritățile competente: aceeași firmă mereu câștigătoare, aceleași tarabe, aceleași trăiri de deja-vu și, foarte probabil, aceleași cabluri trase pe sub mese. În fiecare an, evenimentul se repetă, dar cu o senzație tot mai acută de monotonie și familiaritate.
Patru zile de „distracție” care par să fi fost scoase dintr-un manual prăfuit dedicat improvizației urbane: scrâncioburi ce scârțâie mai convingător decât orice discurs oficial, ringhișpiluri testate mai mult pentru curajul părinților decât pentru siguranța copiilor, și tarabe care oferă o experiență profund mediatizată, dar nu și calitativă. Practic, dacă ai fost o dată, ai fost de zece ori — și, în mod paradoxal, invers.
Oferta culinară ar putea fi considerată o ilustrare a neglijenței, cu preparate ce sfidează nu doar dieta, ci și bunul simț sanitar. Mici serviti la un preț exorbitant și bere care include, probabil, atât taxa de zgomot urban, cât și ingrediente discutabile, toate acestea sunt într-un decor în care estetica este un concept opțional și prea puțin relevant.
Adevărata „magie” nu este atât în ceea ce este vizibil, ci în ceea ce este omis din procesul de organizare: o licitație pentru desemnarea firmei organizatoare, o competiție lipsită de transparență. Primăria oferă gratuit spațiul, acoperă costurile energiei electrice, curăță după eveniment și asigură ordinea – ceea ce pare a fi singurul aspect bine pus la punct dintr-o organizare cvasi-inexistentă. Întrebarea rămâne: profitul unde ajunge?
Antreprenorii locali asistă la spectacolul întâmplărilor de pe margine, ca niște nepoftiți la propria lor petrecere. Comercianții sunt deja selectați, iar prețurile sunt stabilite astfel încât să mențină o exclusivitate a mediocrității. În ceea ce privește artiștii, selecția este realizată după un criteriu inovativ: combinația de notorietate cu controversa, subliniind astfel alegerea unui artist cu un trecut discutabil – un exemplu perfect de “învățare” pentru tineri, deși fără partea esențială a educației.
În contrast cu imaginea idilică promovată de comunicatul oficial al Primăriei, care subliniază tradiția, bucuria și comunitatea, realitatea se dovedește a fi o simplă gogoașă supraevaluată. Zilele Municipiului Giurgiu nu mai reprezintă un eveniment de excelență, ci o tradiție a improvizației, o celebrare a rutinei plictisitoare. Este un exemplu perfect despre cum se organizează ceva „pentru toată lumea”, fără să fie într-adevăr pentru nimeni.
„`
