Divorțul de serviciu – Centura de siguranță a averilor primarilor
În rândul edililor, mai ales cei aflați la primul mandat, se desfășoară frecvent plângeri legate de încărcătura imensă a responsabilităților, telefoanele care sună necontenit și cetățenii care așteaptă ca primarul să îndeplinească simultan roluri diverse, de la instalator la salvator. Aproape fiecare dintre ei promite, cu intensitate, că nu va mai accepta un alt mandat. Însă, jurămintele acestea se evaporă rapid, dată fiind atractivitatea puterii, și astfel, mandatul care trebuia să fie ultimul devine, pe rând, penultimul și tot așa. Căsnicia edilului cu munca devine o legătură din care pare imposibil să evadeze.
De la prima preluare a funcției, primarii încep să colecționeze vehicule de lux, echipamente agricole performante, terenuri strategice, și chiar afaceri care înfloresc pe numele membrilor familiei. Aceasta eficiență business-istică este cu adevărat impresionantă, având în vedere că în doar câteva luni se pot dezvolta proprietăți ce ar face invidioși și pe cei mai iscusiți antreprenori.
Cu toate acestea, pe măsură ce mandatul se prelungește, inevitabil se produce o dramă personală în viața edilului: divorțul. După o aparentă stabilitate și bunăstare, căsnicia se destramă, iar procesul de partaj transformă averile declarate ale primarului. În acte, acesta pare a fi un sacrificat altruist, lăsând impresia că a condus dintr-o chemare interioară, având doar câteva bunuri modeste.
Există, de asemenea, cazuri, rar întâlnite de regulă, în care primarii se implică cu tineri angajați din primărie, generând comentarii și speculații. Pe de altă parte, în cercurile politice, circulă zvonuri despre divorțuri convenabile. Aceste despărțiri pe hârtie sunt menite să protejeze adevăratele bunuri, care, în loc să fie susținute în declarațiile de avere, sunt transferate în zone opace, departe de ochii publicului.
Agenția Națională de Integritate (ANI) ar trebui să se ocupe de aceste transferuri dubioase, dar în practică, dovedirea existenței unui divorț mincinos – o acțiune care cere dovezi solide și o efort considerabil – reprezintă o provocare majoră. Mulți anchetatori se văd nevoiți să caute dovezi empirice care să confirme că o despărțire este de fapt o convenție destinată să protejeze averile primarului.
În concluzie, această tendință a „divorțului de serviciu” s-a extins și la Giurgiu, unde, deși nu există dovezi directe în instanță, comunitățile sunt pline de speculații și observații legitime. Aceste povești circulă în orașe și sate, iar când primarii care anterior păreau prosperi devin subit falimentari în declarațiile lor, devine evident că vechiul proverb „Frica păzește bostănăria” capătă o semnificație nouă și relevantă, mai ales în administrația publică și în contextul familial.
